LEGENDA SATULUI
Demult,tare demult,
De la munte coborind,
Peste munti si vai trecind,
La acest loc insorit,
La acest loc inverzit,
S-au oprit aici pe vale
Turme albe de mioare
Cu baci vrednici,cu baci buni
La varat printre pasuni.
Loc de stina si-au ales,
Stinca`n locul de pe ses,
Stinca de oieri pazita
Daniliuc a fost numita,
Ca asa-i ziceau cu drag
Celui baci cu sfint toiag
Si cu fluieras de fag.
Iara locului di jur,
Ce-l luara ca pasuni
Varatic si l-au numit,
Caci loc bun de pasunit
Si sfint leagan de trait
Nicaieri n-au mai aflat
Si oricit n-ar fi catat,
La varat au poposit,
Varaticul s-a numit
Vatra sfinta-a bacilor,
Vatra moldovenilor-
Pina-n vecii vecilor!